Weekendul trecut in Zurich

Salutare
Pentru ca e foarte dificil sa scriu tuturor pe rand despre ce patesc eu pe aici, am decis sa fac un blog. E mai usor si cu pozele, pe care nu mai trebuie sa le trimit prin mail, mai ales in contextul in care mailurile sunt limitate la 10mb.
Scurt pe doi, viata mea in Elvetia e probabil plictisitoare daca nu vrei sa inveti despre GIS (Geographic Information System), GLM-uri (Generalized Linear Models) si PHDM-uri (Predictive Habitat Distribution Modeling), pentru ca de fapt cu asta ne ocupam mai tot timpul pe aici.
Ziua tipica incepe pe la 7.30 - 8 (sau mai tarziu cu o ora daca ai lucrat pana la 2 noaptea in ziua anterioara)... mic dejun - munca pana la 11.30-11.45 cand vine pranzul, apoi iar munca pana pe la 17 obligatoriu, dupa care lumea incepe sa plece si teoretic esti mai liber, dar daca stai doar o luna si ai o gramada de citit ca sa poti pune niste intrebari la obiect si sa inveti cat mai mult, ziua continua... pe la 19 cina, si apoi de la 20 iar studiu, poate in unele seri un pic mai tarziu, daca colegii de camin sunt mai vorbareti pauza de dupa cina putandu-se prelungi putin (dar nu foarte mult). Somnul depinde de cand ai urmatoarea intalnire cu Nick - de obicei cat mai aproape de urmatoarea vineri, cu atat mai tarziu stai sa intelegi ce sa il mai intrebi pe Nick in jumatatea de ora pe care ti-o acorda. Oricum, el iti da sarcini de facut, si trebuie sa il intrebi ce nu ai inteles. Saptamana asta am avut trei seturi de date, si a trebuit sa construim modele de predictie pentru speciile din ele. Am reusit 90%, iar azi, sambata, cu ajutorul lui Nick am facut si prima harta propriu zisa, primind un nou task - analizarea robustetii modelului. Am senzatia ca Nick a facut o exceptie pentru noi venind Sambata la munca, dat fiind ca mai avem doua saptamani de stat aici, iar ieri, vineri, nu a reusit sa vorbeasca cu noi deloc.
Indrumatorul nostru, de fapt liderul colectivului de modelarea landscape-ului de la WSL, Nick Zimmermann, este un tip foarte relaxat, care lucreaza foarte mult si eficient. Omul vine cu trenul si autobuzul, in care munceste pe laptop, pentru a isi elibera din zi. In timpul zilei, e foarte greu de prins liber. Daca reusesti sa ii furi 10 minute in o zi, te poti considera norocos, dar uneori nu reusesti sa vorbesti cu el zile la rand - si nu numai noi, ci multi de aici. De obicei, vinerea isi rezerva timp pentru discutii cu toata lumea insa. Si cand discuta cu tine vineri, nu face altceva, decat sa vada cu ce te poate ajuta. E fantastic intr-un fel, pentru ca e unul dintre marii oameni de stiinta (ca articole publicate in domeniul sau e unul dintre cei mai buni), si totusi se coboara zambind pana la nivelul tau de incepator si iti raspunde la intrebari care pot parea uneori stupid de facile. Din ce am studiat aici am invatat destul de multe ca sa punem si intrebari bune, dar nu poti invata chiar tot despre modelare in 2 saptamani - cate au trecut - asa ca inevitabil apar si intrebari destul de "basic", mai ales ca acum invatam sa lucram si cu un nou soft de statistica, R, care este complet lipsit de butoane, si in care toate comenzile se dau in limbaj de programare. In Europa de Vest de ani buni se lucreaza cu softul asta care are doua mari avantaje: 1. e gratuit 2. iti permite sa faci chestii mai complexe ca un soft care are butoane predefinite, si la care nu poti adauga nimic fata de ce stie. De altfel, pentru cei care stiti GIS, si acolo se lucreaza mult in ArcInfo, care e la fel, cod de programare.
Oameni destepti pe aici, par extraterestrii la cate stiu, dar dupa ce stai mai mult pe langa ei, incepi sa vezi ca au si limite, in sensul ca stiu sa faca lucruri fantastice in domeniul lor, dar aspecte pe care nu au lucrat, sunt la fel de necunoscute pentru ei ca si pentru tine (spre exemplu, Nick stie destul GIS, dar unele probleme foarte specifice, nu le poate rezolva nici el, avand oameni mai axati pe GIS in institut, la care mai apeleaza).
Trecand peste partea asta de munca, fantastica, dar obositoare, mai pot sa mentionez ca ma chinuie din cand in cand o masea, asa ca daca nu lucrez, e cert ca stau in pat si mananc algocalmine... Destul de aiurea, si sper sa pot trece peste asta pana ajung in Romania, unde pot sa rezolv problema mult mai usor.
In fine, weekendul trecut am fost la Zurich, unde am vizitat centrul vechi si lacul (Zurich e pe malul unui lac destul de maricel, uitati-va pe o harta). Am mai vrut sa mergem la un muzeu de arta in timpul saptamanii dar treaba a picat din cauza muncii. Iata o parte din pozele pe care le-am facut:
P.S. unele poze sunt facute de colegul, Bogdan, mai ales cele alb-negru
Am avut si un ghid timp de o ora, o colega de "camin", Tanya din Ucraina (apoi a plecat la o intalnire)

In gara, abia ajunsi in Zurich dupa o calatorie cu un autobuz si un tramvai

poze artistice marca Bogdan

am urcat in un punct de belvedere, de unde se vedea tot centrul vechi

tot pe rau...

acum pe lac...

pasarile erau foarte dezinvolte, nu le pasa ca esti langa ele, obisnuite sa fie hranite de om

vara sunt barcute si vase multe, iarna am vazut doar cateva

stradute stramte, scari la fel... am mai multe poze cu centrul dar trebuie sa mai aleg

in o librarie cu carti in limba franceza, am gasit la loc de cinste colectia playmates Playboy din '20 pana-n '60 sau asa ceva

multe detalii de pozat in centru, exemplu picturi murale

exista si o parte ne-circulabila de masini dar am multe poze si vreau sa triez unele mai bune.. asta era la limita centrului vechi cu zona spre universitate

multe biserici, multe ceasuri... elvetian, ce mai... si foarte multa ordine, unghiuri drepte, perfecte, cu aspect chiar artificial pe alocuri, atat de perfecte erau (nu peste tot acuma, dar erau)

in centru sunt si multe anticariate, cu poze si carti vechi.. am poze si mai frumoase dar nu am dat de ele si ma cam grabesc. aici vedeti o pictura veche cu stilul de viata elvetian acum vreun secol si ceva

lacul noaptea...

teatrul

orasul noaptea, foarte frumos, luminat discret, dar cam... gol. se pare ca dupa 7-8 seara toata lumea o sterge acasa. nici turisti nu mai sunt asa multi

si o poza de incheiere...
Va mai scriu cand mai apuc (la cum merge treaba, cred ca va fi sambata viitoare)

Pa pa